Gânduri despre lumea gay

Info LGBT România are începând de astăzi o nouă rubrică: Editorial. Primul editorial este semnat de un tânăr care împărtăşeşte opiniile pe care le are despre comunitate. Citiţi şi reflectaţi.

Am să încerc să scriu câteva rânduri despre ceea ce cred eu despre lumea gay. Desigur, nu sunt o mare somitate, ca să pot exprima opinii general valabile. Sunt un nime-n drum şi plin de praf şi, dacă îmi este permis, am să îmi iau acestă titulatură şi am să semnez sub aceast nume. Revin, aşadar, la tema propusă. Iniţial, oricărui tânăr i se pare o lume interesantă. Mai ales pentru că orice este interzis este şi foarte dulce sau tentant. Regulile sunt făcute ca să fie încălcate. Poate merg prea departe, dar am să compar această lume cu un măr. Pare hilar, dar mărul este frumos pe dinafară. Însă, odată tăiat descoperim că înăuntru e stricat. Cam aşa este şi lumea despre care vreau să vorbesc. Voi stârni multe critici, din acest motiv îmi cer iertare tuturor acelora pe care îi voi deranja cu spusele mele. Cum spuneam, lumea gay pe dinăuntru este foarte, să nu spunem stricată, ci murdară. De ce spun asta? Simplu. Nu se pune deloc accent pe suflet, sentiment, respect. Fiinţa umană în această lume este privită ca o unealtă de satisfacere a unor fantezii sexuale. Totul se rezumă la sex. Parcă am fi într-o lume freudiană, dacă îmi permiteţi termenul. Şi totuşi, oamenii se complac. Acceptă această stare. Am întâlnit destul de multe persoane care plângeau după alte persoane. Am ascultat fel de fel de poveşti. Din păcate, niciuna cu final fericit, în care amândoi să stea împreună, să se iubească şi să fie fericiţi. Oare de ce? Răspunsul la această întrebare nu-l ştiu, dar ceva mă îndeamnă să cred că este dorinţa acerbă de satisfacere a unor nevoi sexuale. Dacă s-ar pune accent pe sentiment, atunci lucrurile ar sta altfel. Poate citind aceste rânduri, ai crede că fac parte dintr-o poveste de adormit copiii. Posibil, însă este un adevăr ce nu vrea să fie acceptat. Personal, am avut de suferit din cauza unor oameni din această lume. Am suferit foarte mult. Ca până la urmă, respectiva persoană să-mi spună că totul a fost o prostie. În tot răul un bine, nu am făcut nimic cu acea persoană. Sigur, acum ai putea spune: “Bun, zici că e o lume rea. Citind ce ai spus, tind să cred că faci parte din ea, deci eşti la fel ca ei.”. Nu mă consider bun, însă nu cred că sunt aşa de rău. Fiecare dintre noi are o anumită doză de răutate. Însă, nu mă văd în stare să fac atâta rău. Nu aş putea folosi pe cineva pentru a-mi satisface poftele trupeşti. Mi se pare josnic. Poate sunt de modă veche. Sunt de acord însă, să fac ceva cu o persoană pentru care simt ceva. Până unde aş merge, nu ştiu. Dar nu cred că foarte departe, pentru că am o părere destul de proastă despre această lume. Poate dacă ar fi mai mult respect între oamenii ei, restul lumii ar privi altfel pe locuitorii ei. Sunt cam greu de înţeles, poate. E nevoie de respect. E nevoie de bun simţ. Eu am văzut că aceste valori lipsesc. Şi nu numai aici, ci peste tot. Poate acesta va fi primul şi ultimul articol de pe acest blog, scris de mine, căci voi stârni multe înjurături de la multe persoane. Şi pe bună dreptate, însă dacă veţi sta şi veţi medita puţin, îmi veţi da dreptate. Toţi aţi avut de suferit din cauza unei persoane care v-a folosit sau şi-a bătut joc. Ne complacem, tăcem şi mergem mai departe. Altceva nu putem face. Şi totuşi, haideţi să încercăm să ne respectăm. Să fim mai cu bun simţ. Să nu căutăm atât de mult sexul, ci să apreciem mai mult sufletul. Din păcate, chiar dacă aceste valori menţionate de mine mai sus, vor fi respectate, părerea mea nu se va schimba. Îmi pare rău şi regret că am deschis uşa către această lume. Dacă aş avea o maşină a timpului, cu siguranţă nu aş mai bate la această uşă şi nici nu aş deschide-o. Regretele sunt târzii. Deşi, au fost şi amintiri frumoase, totuşi sunt eclipsate de cele rele. Şi, ca sa închei, pentru ca deja am plictisit, am să readuc în scenă mărul. E suficient într-un coş un măr stricat pentru ca restul sa se strice. Ceea ce vreau să sugerez este că, e suficient să ai parte de o întâmplare rea, pentru ca toate cele bune să le uiţi sau să fie eclipsate. Închei acum aceste rânduri, cerând iertare tuturor celor pe care i-am deranjat. Înjuraţi-mă! Sunt doar un nime-n drum şi plin de praf.