Guvernul Indiei a decis pe 17 septembrie 2009 că nu se va opune verdictului Înaltei Curţi de Justiţie din Delhi privind Secţiunea 377 din Codul Penal. Verdictul prevede dezincriminarea homosexualităţii prin înlăturarea secţiunii care are în vedere relaţiile intime dintre persoane adulte de acelaşi sex. Activiştii indieni consideră această decizie un simbol al suportului tacit al guvernului pentru dezincriminarea homosexualităţii.
După hotărârea Înaltei Curţi din 2 iulie 2009, a fost constituit un grup guvernamental de analiză, format din ministrul justiţiei, cel al internelor şi cel al sănătăţii, care a luat în considerare avantajele şi dezavantajele modificării legii penale. După studierea concluziilor grupului de analiză, guvernul a ales să lase Curtea Supremă să decidă asupra “corectitudinii” hotărârii Înaltei Curţi. De asemenea, ministrul informaţiilor şi al comunicării a precizat că guvernul cere avocatului poporului să asiste Curtea Supremă.
Prin atitudinea sa de reţinere, guvernul lasă practic soarta Secţiunii 377 în mâinile Curţii Supreme, ceea ce face ca rezultatul să fie impredictibil. Mai există şi varianta în care Curtea să nu dorească să intervină, fiind vorba de o problemă privind morala socială. Curtea Supremă a primit deja căteva plângeri cu privire la verdictul Înaltei Curţi, o parte dintre acestea fiind depuse la iniţiativa unor organizaţii religioase care folosesc un limbaj specific fundamentalist creştin. Neutralitatea guvernului faţă de subiect – în pofida sprijinului unanim pe care grupul de analiză l-a arătat verdictului care cere înlăturarea Secţiunii 377 – sugerează că acesta nu va lăsa ca oponenţii din cadrul grupărilor politice conservatoare să influenţeze cursul lucrurilor.
Vikram Doctor, jurnalist şi activist gay, spune: “Ştiam că există rezistenţă din partea unor membri ai guvernului, însă au reuşit să se facă auzite vocile mai înţelepte, iar acesta este un semnal cu adevărat important pentru Curtea Supremă asupra felului în care guvernul ar vrea să fie abordat acest caz.”
International Gay & Lesbian Human Rights Commission (IGLHRC) apreciază că “guvernul trebuie să fie o voce puternică pentru a apăra segmentele vulnerabile de populaţie ale Indiei, care sunt ţintite din cauza orientării lor sexuale şi supuse tuturor formelor de abuz, inclusiv violenţei sexuale, violenţei fizice, şantajului şi intimidărilor din partea unor membri ai comunităţii sau a poliţiei, care uzează de Secţiunea 377. Suportul inechivoc al Guvernului central al Indiei pentru hotărârea Înaltei Curţi din Delhi va constitui un mesaj puternic, că lesbienele, gay-ii, bisexualii şi transgenderii din această ţară sunt îndreptăţiţi a primi recunoaşterea drepturilor omului.”
După cum precizează judecătorul A.P.Shah, de la Înalta Curte din Delhi , în cadrul hotărârii sale privind Secţiunea 377, “Constituţia Indiei nu permite ca legea penală să fie subsecventă preconcepţiilor populare privind persoanele LGBT.” Statuată de britanici în 1868 când aceştia stăpâneau India, Secţiunea 377 se află In neconcordanţă cu Legea Constituţională a Indiei şi în mod special cu Articolul 14 privind egalitatea înaintea legii, Articolul 15 privind principiul nediscriminării pe criteriu de sex, Articolul 19 privind libertatea de exprimare şi Articolul 21 privind dreptul la viaţă şi libertate personală.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu