Discriminarea în 2009

În data de 23 septembrie 2009, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a făcut public sondajul de opinie “Fenomenul discriminării în România – percepţii şi atitudini”, realizat de către Institutul Naţional pentru Studii de Opinie şi Marketing (INSOMAR), în perioada august 2009, la comanda instituţiei sus menţionate. Iată în cele ce urmează câteva fragmente din cadrul cercetării efectuate:

Studiul de faţă a fost realizat de INSOMAR la comanda Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în perioada 1– 24 august 2009. Culegerea datelor s-a desfăşurat în intervalul 7–14august. Cercetarea a fost realizată folosind tehnica sondajului de opinie, pe bază de chestionar administrat face-to-face la domiciliul persoanelor intervievate. Volumul eşantionului a fost de 1201 persoane, fiind reprezentativ pentru populaţia neinstituţionalizată a României cu vârsta de 18 ani şi peste. Interviurile au fost realizate în 44 localităţi urbane şi52 localităţi rurale. Eroarea maximă admisă pentru rezultatele obţinute, garantată cu o probabilitate de 95%, este de 2,9%.

ACCEPTABILITATEA MINORITĂȚILOR ÎN CERCURILE DE PROXIMITATE. Grupurile faţă de care se manifestă deschidere medie sunt persoanele cu handicap fizic şi romii, iar grupurile faţă de care populaţia este cea mai refractară în a accepta integrarea în proximitatea familială sau a cercului de prieteni sunt persoanele cu handicap psihic, cele infectate cu HIV şi, de departe grupul faţă de care se manifestă cea mai mare reticenţă, minorităţile sexuale –doar 4.9% din populaţie ar accepta un homosexual membru al familiei şi doar 23% ca prieten apropiat.

PERCEPȚII PRIVIND MINORITĂȚILE SEXUALE. Atunci când au fost solicitaţi să indice primul cuvânt care le vine în minte când aud cuvântul homosexual, 22% dintre respondenţi au indicat cuvinte precum repulsie / silă / dezaprobare; 15% cuvinte legate de boală / nebunie; 8% - anormalitate / ciudăţenie / excentricitate şi doar 6% normalitate / om obişnuit / indiferenţă.

Peste 55% din populaţia României consideră că minorităţile sexuale ar trebui tratate de medic pentru acest lucru. 8% din populaţie a interacţionat conversaţional cu o persoană din grupul minorităţilor sexuale în ultimele şase luni. Peste 57% din populaţie resimte un anumit grad de disconfort în situaţia ipotetică de a se afla în preajma unei persoane din grupul minorităţilor sexuale, grad mai ridicat decât în cazul oricărui alt grup cu potenţial de discriminare. Alături de romi, grupul minorităţilor sexuale este cel mai stereotipizat în România, putându-se vorbi de un important potenţial de homofobie în rândul populaţiei din România.

ANALIZA DATELOR. Analiza a urmărit să evidenţieze care sunt categoriile de populaţie la nivelul cărora există o variaţie semnificativă în răspunsul la unele întrebări importante lansate în cadrul cercetării referitoare la gradul de acceptabilitate al unei persoane din grupul minorităţilor sexuale ca vecin. Refuzul de a accepta un homosexual ca vecin indică un potenţial ridicat de homofobie şi am evidenţiat prin analiză grupurile care manifestă cel mai pregnant această tendinţă.

REZULTATUL ANALIZEI ÎN CAZUL ATITUDINII HOMOFOBE. Analiza a evidenţiat faptul că vârsta este o variabilă care influenţează atitudinea faţă de minoritatea sexuală. Persoanele cu vârsta de peste 50 de ani au o tendinţă mai accentuată de a nu fi de acord să aibă un vecin membru al unei minorităţi sexuale comparativ cu persoanele tinere, de vârstă 18 - 34 de ani.

Educaţia este de asemenea o variabilă relevantă. Persoanele cu educaţie de cel mult 10 clase sau şcoală profesională au o tendinţă mai accentuată de a nu fi de acord să aibă un vecin membru al unei minorităţi sexuale comparativ cu persoanele care au liceu sau facultate. Pe măsură ce educaţia creşte, potenţialul homofob al persoanei scade.

Persoanele din mediul rural manifestă mai pregnant o tendinţă de respingere a membrilor minorităţilor sexuale din proximitate comparativ cu persoanele din mediul urban. Există şi o variaţie regională a gradului de acceptabilitate ca vecin a unui membru al unei minorităţi sexuale. Astfel persoanele din Transilvania şi Bucureşti au o tendinţă mai scăzută de a respinge vecinătatea unui membru al unei minorităţi sexuale comparativ cu persoanele din Moldova şi Muntenia.

Persoanele care în ultimele 6 luni au conversat / discutat cu o persoană din grupul minorităţilor sexuale au o tendinţă evidentă de a accepta mai degrabă ca vecin o astfel de persoană comparativ cu cele care nu au avut o astfel de interacţiune.

Genul, standardul subiectiv de viaţă sau profesia nu sunt variabile relevante pentru atitudinea homofobă.

Aşadar profilului persoanelor care au o tendinţă mai accentuată de a refuza vecinătatea unui membru al minorităţii sexuale poate fi portretizat conform cu următoarele caracteristici: vârsta peste 50 de ani, cu educaţie de cel mult 10 clase sau şcoală profesională, din mediul rural, rezidentă în Moldova sau Muntenia şi care nu a conversat în ultimele 6 luni cu o persoană aparţinând grupului minorităţilor sexuale.

Pesoana tolerantă în a avea vecin un membru al minorităţii sexuale este mai degrabă de vârstă 18 - 34 ani, cu educaţie superioară, din mediul urban, rezidentă în Bucureşti sau Transilvania şi care a purtat o conversaţie în ultimele 6 luni cu o persoană de din grupul minorităţilor sexuale.

Sursa: C.N.C.D.

În continuare sunt prezentate răspunsurile la sondajul efectuat în august 2009, privind atitudinea faţă de persoanele aparţinând minorităţilor sexuale (click pe fiecare imagine în parte, pentru vizualizare în detaliu).