Ironia vieţii

Articol semnat de Seby

Ceea ce voi scrie în continuare v-ar putea părea oarecum ridicol, dar eu unul m-am temut la un moment dat că această poveste s-ar putea întampla în realitate... V-am pregatit o mică poveste care ar fi putut să prindă radacini, doar citind o veţi înţelege. O să vă povestesc un pic despre cum o fată straight se poate îndragosti de un baiat gay...

”Idila” lor a început acum câteva luni, când el şi ea s-au întâlnit într-un banal joc online. Au făcut cunoştinţă, s-au prezentat unul altuia, şi treptat între cei doi s-a produs o relaţie de prietenie. S-a întamplat să se apropie tot mai mult unul de celălalt. La un moment dat şi-au propus să se întâlnească, au stabilit data şi s-au întalnit la un suc. Amandoi au glumit, au râs; practic se simţeau bine unul în compania celuilalt. Între cei doi s-a format o relaţie strânsă de prietenie! Însă pe măsură ce timpul trecea ea a înţeles totul greşit... se îndragostise de el. El nu a ştiut nimic până cand ea i-a dat de înţeles ca îl place. O făcea sub forma de glumă, dar în sufletul ei pur îl iubea. Într-o seară, stăteau la taclale şi povesteau... vrute şi nevrute până cand ea ii spune: “Mi-ar plăcea să fii prietenul meu!” La care el, socat de cele auzite, a încercat întai s-o facă să înţeleagă că are prietenă. Însă ea ştia că de fapt nu există nimeni în viaţa lui pentru că de multe ori  innoptaseră împreună, scriindu-şi unul altuia pe messenger.

Şi, captivat de subiect, cu o oarecare teamă faţă de raspunsul pe care-l va primi, a întrebat-o dacă toate declaraţiile ei de dragoste, spuse în glumă, sunt adevarate... Ea avea glasul tremurând, el o simtea neajutorată, parca îi era teamă să îi spună “da” din frica de a nu o respinge. În cele din urmă, cu multă teamă, îi spune că îl iubeşte. In acel moment, el ar fi dat orice să dispară de pe faţa pămantului! A urmat o discuţie pe care nu o mai avuseseră înainte. El i s-a destăinuit, spunandu-i că… este gay. Şi pe măsură ce îi vorbea şi îi explica de ce nu pot fi împreuna, ea, cu o voce îndurerată, îi spune: “Opreşte-te!” El, simtindu-se vinovat de ceea ce se întampla, nu a mai ştiut ce să facă: să o consoleze, să continue discuţia sau să închidă pur şi simplu telefonul… O linişte deplină se lăsase peste cei doi, după care el încearcă să îşi i-a ramas bun de la ea, într-un mod gentil, în aşa fel încât să nu o rănească. Ea, avand moralul la pământ, deprimată, a ieşit la o plimbare pentru a se calma. În timp ce mergea, gândul ei zbura la el. În acest timp, el, ruşinat de cele întâmplate, îngrijorat de starea fetei, s-a gândit să meargă la ea acasă. În drum spre aceasta, s-a oprit într-un părculeţ, sprijinindu-se de un copac. La un moment dat, simţi un iz placut şi pe măsură ce clipele treceau, mireasma se simţea tot mai puternic...

Dintr-o dată a auzit un scâncet. Era o fată care s-a aşezat pe o bancuţă, plângând. A încercat să se apropie, foarte încet, ca aceasta să nu se sperie... Ea se ridică în picioare speriată de moarte şi copleşită de durere... In acel moment, în minunata lumină a lunii, el îi zăreşte chipul şi începe să plângă alaturi de ea... Au urmat ore întregi în care cei doi au vorbit despre ce simţeau cu adevarat unul pentru altul, timp în care el îşi cerea iertare pentru cele întâmplate…

Această poveste, putea fi reală daca eu nu îi spuneam fetei de la inceput că sunt gay... Dacă vă regăsiţi în această poveste, v-aş sfătui să îi spuneţi fetei adevărul, să nu se ajungă la suferinţă din partea niciunuia dintre voi. Nu lăsaţi lucrurile să decurgă de la sine, luaţi atitudine!

Toate cele bune până data viitoare,

Sebastian known as Seby