marți, octombrie 13, 2009

Discurs fără precedent



Un discurs fără precedent adresat de un preşedinte american persoanelor LGBT şi familiilor acestora, a fost ţinut sâmbătă, 10 octombrie 2009, de Barack Obama în faţa întrunirii Human Rights Campaign, prilejuită de Marşul Naţional pentru Egalitate de la Washington.

Discursul lui Barack Obama ţinut la cina anuală a Human Rights Campaign este fără precedent în istoria mişcării pentru recunoaşterea drepturilor persoanelor LGBT din Statele Unite. Niciun alt preşedinte de până acum nu a avut o atitudine mai deschisă faţă de acest grup social. Pentru prima oară un preşedinte american recunoaşte ferm şi fără echivoc dreptul la egalitate deplină în faţa legii civile a persoanelor LGBT, angajndu-se la revizuirea legislaţiei federale în acest sens.

Preşedintele a vorbit despre semnarea actului care pedepseşte crimele săvârşite din ură (hate crimes), despre înlăturarea politicii “nu întreba, nu spune” (“don’t ask, don’t tell”) din armată - care obligă persoanele gay să nu-şi dezvăluie orientarea sexuală şi despre parteneriatele dintre persoanele de acelaşi sex. Mai jos puteţi citi câteva fragmente din discursul preşedintelui Barack Obama.

“De aproape 30 de ani voi [Human Rights Campaign] aţi militat pentru cei care nu s-au putut face auziţi. Nu este un lucru uşor. În pofida paşilor înainte pe care i-am făcut, există încă legi care trebuie schimbate şi sunt încă inimi care trebuie să se deschidă. Există încă cetăţeni, poate chiar dintre cei dragi nouă - oameni buni şi decenţi, care se grăbesc să arate contra-argumente şi vechi atitudini; care nu pot privi familiile voastre asemenea familiilor lor; care nu v-ar recunoaşte drepturile garantate pentru marea majoritate a americanilor. Iar asta este dureros, este sfâşietor. […]

Sunt aici cu un mesaj simplu: Sunt alături de voi în lupta pe care o duceţi. […] Nu este permis ca principiul egalităţii să fie dat deoparte. […] De asemenea, iau în considerare faptul că mulţi dintre voi cred că paşii înainte nu sunt făcuţi destul de repede. Vreau să fiu sincer în această privinţa, pentru că între prieteni este important să fii sincer. […] Voi spune astfel: am făcut paşi înainte şi vom mai face. […]

În vreme ce unii ar vrea să vă definească doar prin orientarea sexuală sau identitatea de gen, voi ştiţi - aşa cum ştiu şi eu - că niciunul dintre noi nu vrea să fie definit doar printr-o singură particularitate dintre cele care ne fac pe fiecare să fim un întreg. Sunteţi, de asemenea, părinţi preocupaţi de viitorul copiilor voştri. Sunteţi soţi care se tem că voi sau persoana iubită şi-ar putea pierde slujba. Sunteţi angajaţi îngrijoraţi de creşterea costurilor asigurărilor de sănătate. Sunteţi soldaţi. Sunteţi vecini. Sunteţi prieteni. Şi, cel mai important, sunteţi cetăţeni americani cărora le pasă de această ţara şi de viitorul ei. […]

Speranţa mea este că atunci când veţi privi în urmă, înspre aceşti ani, vă veţi aminti de un timp în care am pus capăt discriminării împotriva gay-lor şi lesbienelor […]. Vă veţi aminti de un timp în care noi, ca naţiune, am recunoscut în sfârşit relaţiile dintre doi bărbaţi sau dintre două femei la fel de reale şi respectabile ca şi relaţiile dintre un bărbat şi o femeie. Sunt dedicat acestor cauze. Şi administraţia mea va continua să lupte pentru a le realiza. […]

[Cu privire la actul care pedepseşte crimele săvârşite din ură (hate crimes):] Această luptă a durat mult. Din nou şi din nou ne-am lovit de opoziţie. Din nou şi din nou am fost înfrânţi sau amânaţi. […] Însă voi aţi rezistat şi aţi vorbit an după an, Congres după Congres. Camera Reprezentanţilor a votat actul săptămâna aceasta. Pot anunţa că după mai mult de un deceniu, această lege este pregătită să fie adoptată şi o voi semna pentru a intra în vigoare. […]

[Acest Act] este asemenea unui testament al lui Matthew Shepard şi al altora care au fost victime ale atacurilor; [atacuri] intenţionate nu doar să rupă oase, ci suflete; [atacuri] intenţionate nu doar pentru a provoca răni, ci pentru a insufla frică. Împreună, vom fi mai aproape de acea zi în care nimeni nu trebuie să se teamă să fie gay în America. Acea zi în care nimănui nu trebuie să-i fie frică să meargă pe stradă ţinând de mână persoana pe care o iubeşte.

Dar ştim că mai avem încă multă muncă pentru asta. Facem demersuri insistente pentru a fi adoptat un act împotriva discriminării angajaţilor. Pentru prima oară în istorie, o administraţie a depus mărturie în Congres, în mod oficial, în favoarea acestui proiect de lege. Nimeni din America nu trebuie dat afară din cauza orientării sale sexuale, de vreme ce munceşte bine şi îşi duce la îndeplinire responsabilităţile. […] Nu voi ezita o clipă în angajamentul pe care mi l-am luat, de a pune capăt tuturor formelor de discriminare. […]

Vom înlătura politica “nu întreba, nu spune” (“don’t ask, don’t tell”). Nu avem voie să pedepsim americani patrioţi care doresc să apere această ţară. […] Lucrez cu Pentagonul, cu membrii din conducerea sa, şi cu membri din Camera Reprezentanţilor şi Senat pentru a pune capăt acestei politici. A fost deja înaintată o propunere legislativă către Camera Reprezentanţilor pentru a înfăptui acest lucru. Voi pune capăt politicii “don’t ask, don’t tell”. Este promisiunea pe care v-o fac. […]

Sprijin garantarea aceloraşi drepturi şi obligaţii cuplurilor gay aşa cum acestea îi sunt garantate oricărui cuplu căsătorit din America. Cred cu fermitate în oprirea legilor menite să ia drepturile cetăţenilor. Cred în adoptarea unor legi care să acorde drepturi egale cuplurilor gay. […] Am cerut Congresului să înlăture aşa numitul Act de apărare a căsătoriei (“Defense of Marriage Act”) şi să adopte Actul beneficiilor şi obligaţiilor partenerilor casnici (“Domestic Partners Benefits and Obligations Act”). […]

Să ne punem în locul celuilalt şi să ne imaginăm cum este să îţi pierzi slujba, nu din cauza activităţilor tale de la serviciu, ci din cauza relaţiei tale de acasă; să ne imaginăm cum este să îţi faci griji pentru partenerul care se află în spital şi să nu poţi ajunge la el pentru a-l consola fără să ai un act legal; să ne imaginăm durerea de a-ţi pierde partenerul alături de care ai trăit zeci de ani şi să vezi în acel moment cum legea te tratează ca pe un străin. […]

Aceasta este istoria Americii: a speranţei mai puternice decât ura, a iubirii mai puternice decât orice insultă sau rană, a americanilor care luptă să-şi construiască lor şi familiilor lor o naţiune în care nu există cetăţeni de rang inferior, o naţiune în care nimănui nu îi sunt negate drepturile fundamentale, o naţiune în care fiecare dintre noi este liber să trăiască şi să iubească aşa cum crede de cuvinţa.”






0 comentarii:

Trimiteți un comentariu