Gay tortutaţi şi ucişi în Irak

Aşezat pe podea, purtând haine tradiţionale islamice şi ţinând în mâini un caiet vechi, Abu Hamizi, în vârstă de 22 de ani, petrece cel puţin şase ore pe zi în căutarea de chatroom-uri pe site-uri gay. Nu caută noi prieteni, ci victime.

“Este calea cea mai simplă de a-i găsi pe oamenii care distrug Islamul şi care vor sa murdărească reputaţia pe care ne-am chinuit secole la rând să o construim” spune el. Când îi găseşte, Hamizi aranjează ca aceştia să fie atacaţi şi uneori ucişi.

Hamizi, absolvent in ştiinţe IT, este unul dintre principalii autori ai noului val de violenţe săvârşite împotriva gay-lor din Irak. Grupul lui Hamizi şi altele asemănătoare, compuse din radicali extremişti, sunt responsabile pentru moartea a peste 130 de bărbaţi gay irakieni de la începutul anului până acum.

Liderul secund al grupului, care îşi are structura principală în Bagdad, declară pentru The Observer : “ Animalele merită mai multă milă decât scursurile astea care practică asemenea acte sexuale de depravare. Ne asigurăm că ştiu din ce motiv îi ţinem ostatici şi le dăm şansa să îi ceară lui Dumnezeu iertare înainte de a fi ucişi.”

Sub regimul lui Saddam Hussein, homosexualitatea nu era incriminată prin lege, iar in anii ’60 – ’70 Irakul era cunoscut ca o ţară care garanta o libertate relativă persoanelor gay. Violenţele împotriva gay-lor s-au declanşat imediat după ocupaţia din 2003. Conform spuselor lui Ali Hali, responsabil al Grupului LGBT Irakian, care îşi are sediul principal de apărare a drepturilor omului la Londra, în Irak au murit 680 de persoane gay, dintre care cel puţin 70 numai în ultimele cinci luni. Se crede că numarul ar putea fi mult mai mare, avănd în vedere faptul că majoritatea cazurilor în care sunt implicaţi barbaţi căsătoriţi nu sunt raportate. Din numărul total de victime, şapte au fost femei. Hali afirmă că “Irakul a devenit cel mai periculos loc din lume pentru homosexuali”.

Crimele sunt săvârşite cu brutalitate extremă, vicimele fiind supuse unor practici rituale de tortură. Astfel s-a întâmplat şi cu fiul lui Azhar al-Saeed. Femeia spune cu lacrimi în ochi: “Nu a facut ceea ce spune doctrina islamică, dar era un fiu bun. La trei zile după răpirea lui, am gasit la uşă un bilet pătat cu sânge, prin care mi se spunea că era sângele purificat al fiului meu şi mi se explica unde îi pot găsi trupul.” Femeia a mers cu forţele locale de poliţie pentru a recupera cadavrul băiatului ei: “Am găsit trupul lui cu semne de tortură. Anusul era injectat cu adeziv, iar organele genitale erau tăiate. O să-mi aduc aminte imaginea asta până în ziua în care voi muri.”

Grupul lui Hamizi afirmă că în fiecare zi sunt aleşi câte doi oameni care urmează a fi “anchetaţi” în Bagdad. Grupul susţine că triburile locale sunt implicate în atacurile homofobe, acestea desemnând indivizi care să vâneze victimele. În unele zone exista liste de nume postate la intrarea în magazinele alimentare.

Colegul de cameră al lui Haydar, în vârstă de 26 de ani, a fost răpit şi ucis cu trei luni în urmă, în Bagdad. După ce Haydar a contactat ultima persoană care vorbise cu prietenul lui pe internet, a primit la uşă o scrisoare prin care era avertizat cu privire la “pericolele care îl aşteaptă dacă nu respectă legea islamică”. Haydar vrea să se refugieze la Amman, în Iordania. “Trebuie să fug de aici, până nu voi avea şi eu aceeaşi soartă”, spune tânărul.

Conform Human Rights Watch, miliţia şiită cunoscută sub numele de armata Mahdi ar putea fi printre grupurile implicate în violenţe, mai ales în partea de nord a Bagdadului, cunoscuta sub numele de Sadr City. Exista rapoarte care consemneaza faptul că miliţiile înarmate hărţuiesc tineri pentru simplul motiv că poartă “haine din vest”.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului irakian de Interne, Abdul-Karim Khalaf, neagă alegaţiile privind colaborarea poliţiei. “Poliţia irakiană există pentru a-i proteja pe toţi irakienii, indiferent de convingerile lor sexuale”, afirmă Khalaf.

Hasim, o altă victimă a violenţelor provocate de extremişti, a fost atacat pe strada Abu Nawas. Faimoasa pentru restaurantele şi barurile de aici, această stradă a devenit un simbol a unui progres relativ făcut la Bagdad. Însa tocmai aici Hasim a fost atacat de patru indivizi, care i-au taiat un deget şi care l-au batut cu brutalitate. Atacatorii i-au lasat un bilet de avertizare prin care i se spunea că mai are la dispoziţie treizeci de zile să se căsătorească şi să înceapă o viaţă tradiţională, în caz contrar urmând să fie ucis. “Din acea zi nu am mai ieşit din casă. Sunt prea speriat şi nu am bani să plec din Baghdad”, spune el. 

Sursa: The Observer